Monday 7th December 2015, 22:58

Walking pe Fiordul Oslo

Posted by Lavinia Toma as Evenimente trecute

„Mersul – Walking este precum vorbitul – Talking, iar împreună acestea sunt caracteristici chintesenţiale ale formei umane de viaţă. Când a început mersul nostru? Şi când se va sfârşi? Viaţa însăşi este o lungă mărşăluire, după cum este şi o lungă conversaţie, iar calea pe care mărşăluim exprimă şi modul în care trăim….fiecare pas are două părţi, este, în acelaşi timp, sfârşitul unui traseu care ne duce înapoi spre trecut, dar este şi un nou început care ne duce înainte către alte destinaţii, la fel se întâmplă în cazul cuvintelor pe care le citim şi le scriem, eu scriu şi tu citești şi în densitatea lucrurilor nu călătorim singuri…principalul argument este că mersul este, în mod profund, o activitate socială, piciorul răspunde, aşa cum vocea o face în prezenţa altora, pentru că relaţiile sociale pe care le menţinem nu sunt activate in situ, ci prind viaţă pe teren şi în spaţiul parcurs.”

Aşa începe cartea profesorilor Tim Ingold şi Jo Lee Vergunst (2008) de la Universitatea din Aberdeen, „Moduri de mers. Etnografia şi practica mersului. Studii antropologice asupra Creativităţii şi Percepţiei”1. Prin această carte se marchează (sic!) o nouă abordare în ştiinţele sociale contemporane asupra corpului uman şi a mişcării, asupra percepţiei şi senzorialului, educaţiei şi formării cunoaşterii, asupra constituirii spaţiului şi locului şi, în final, asupra deplasărilor şi a povestirilor. Toate acestea sunt subsumate unei noi naraţiuni dedicată Walking-ului care pune în discuţie dacă mersul şi miscarea – “Walking-ul ar fi expresia unor gânduri şi atitudini acumulate prin educaţie şi tipare culturale, sau dacă Walking-ul, el insuşi, este un mod de gândire şi de atitudine care generează continuu forme culturale în practica mişcării pedestriene”.

“Walk with me, Talk to me”2 nu deschide numai un inventar al literaturii dedicată Walking-ului şi rolului său metodologic ca sursă de documentare, ci problematizează, mai degrabă, activitatea de “Walking ca ideologie”3, către semnificaţia interpretativă a sensului excursiv al Walking-ului, către marea călătorie educativă, cu o agendă topografică a prezentului prin refacerea şi revizitarea urmelor trecutului.

“Noi facem Walking, doriţi să mergeţi pe jos cu noi? Este un ‘statement’ şi, în acelaşi timp, o întrebare simplă, dar oarecum perplexă pentru orice interlocutor, fie prieteni, cunoştinţe, colegi sau vecini. Cea mai frecventă reacţie a interlocutorilor ţinteşte o destinaţie: “Unde anume să mergem cu voi?” Pentru că a merge trebuie să ducă undeva, nu se poate merge pur şi simplu.

Cu cât se descrie mai mult Walking-ul, cu atât interlocutorul realizează că, de fapt, este un vechi şi ardent practicant, că el face zilnic Walking, fără a şti că această acţiune a lui are şi un nume, şi încă unul faimos la nivel global, încât traducerea denumirii de Walking, cu tot ce ar implica în limba română (mers pe jos, plimbare, promenadă, călătorie, drumeţie, marş, mărşăluire, discuţie peripatetică) ar fi confuză şi cu sentimentul de ‘lost in translation’.

Practica din ‘terenul mersului’ ne determină să adăugăm şi să menţinem denumirea de Walking în lista interminabilă de anglo-românisme din jurul nostru. În mod paradoxal, când spui cuiva ‘practic Walking’, sună mai familiar şi mai cuprinzător despre ce vrei să spui, decât atunci când spui ‘practic Mersul pe jos’.

În 2010 Asociaţia EuroTrainer a introdus şi a formalizat activitatea de Walking in România prin aderarea la Internationaler Volkssportverband – IVV (Federația Internațională de Sport Popular) 4. Obiectivele Asociaţiei au fost, în primul rând, sociale şi culturale, dupa cum ne prezintă şi website-ul Asociaţiei, “de a contribui la cunoașterea reciprocă și buna înțelegere dintre națiuni prin încurajarea prieteniei internaționale, socializarea și voluntariatul prin evenimente de walking, ciclism, şi alte activităţi non-competitive”.

În următorii doi ani de la aderarea la IVV, membrii Asociaţiei EuroTrainer s-au dedicat construirii activităţii de Walking în România şi introducerii unui nou vocabular de cunoaştere și de interacţiune prin intermediul Walking-ului. Demersul era susţinut de descrieri ample ale activităţii de Walking în lume, de prezentarea paginilor de web pe tema Walking-ului şi a literaturii de specialitate din sociologie şi antropologie destinată studiului vieţii sociale în practica şi etnografia Walking-ului.

Dar dincolo de teorie, practica Walking-ului presupune muncă și chiar o muncă activă și organizată. La nivel de organizație, Walking-ul implică selecția și marcarea de trasee și circuite reprezentative și “bune de gândit”5 pentru participanți, fie că vorbim de participanți locali / naționali sau de participanți internaționali.

Traseele și circuitele ghidate de Walking au ca scop să dezvăluie o nouă perspectivă asupra locului și localului și să contribuie la ceea ce numim ‘acțiuni de conștientizare și valorificare ale patrimoniului natural și național’. Deși sună dintr-o altă limbă, actul conștientizării pe parcursul Walking-ului acoperă două componente: o conștientizare de grup și una individuală. În cea de grup, participantul descoperă acel ceva în exterior, ce nu a văzut și nu a privit încă în mersul lui familiar în scop turistic și de vacanţă, în timp ce în conștientizarea individuală, participantul descoperă ceva mai mult în interiorul său, ce nu a gândit și nu a simțit în mersul lui singular

După cum remarcă Maxine Sheets Johnstore (2011), în formularea sa paradigmatică “Thinking in movement 6, Walking-ul include “a gândi prins într-un flux dinamic, pentru că, prin natura ei, gândirea este cinetică. Ce este distinctiv în cazul ‘gândirii în mișcare’ nu este faptul că fluxul gândului este cinetic, ci chiar gândul, în sine, devine cinetic”.

Așadar, participantul la Walking practică, informat sau neinformat, experienţa gândirii în mișcare şi în ritmul mersului pe teren, redescoperirea propriei corporalităţi și a materialității locului, relaționarea socială în mobilitate cu ceilalți aflați în mișcare, ceea ce ne face deseori să reflectăm asupra asumpției conform careia noi mergem pentru că suntem ființe sociale, sau suntem ființe sociale pentru că mergem.

Începând cu 2010, Asociația Eurotrainer a pus în practică actul conștientizării și valorificării patrimoniului natural și cultural prin trasarea și marcarea unor circuite ghidate de Walking în București – Interbellum – Șoseaua Kiseleff, în Brașov – Kronstadt & Cetățuia, în Bran – Dracula Walk, în Poiana Brașov – Poiana Soarelui și în Sibiu – Hermannstadt. Au răspuns la organizarea evenimentelor de Walking intercultural în România participanți și membri ai Cluburilor de Walking din ţarile lor de origine din Norvegia, Luxembourg, Germania, Italia şi Statele Unite ale Americii. Alaturi de ferventi activişti internaţionali ai Walking-ului, o mână de conaţionali au reparcurs traseele marcate, deja cunoscute, însă, de data aceasta, cu privirea re-descoperirii unui altfel de areal cultural în contextul Walking-ului.

În 2012 Asociația EuroTrainer și-a propus organizarea unui eveniment amplu de Walking Internațional pe traseul “Dracula Walk” fiind gazda în Brașov a unui grup compact de 60 de norvegieni, aflați pentru prima dată în România. Cu o experienţă de peste 30 de ani în organizarea de evenimente de Walking internațional, norvegienii au descoperit România în mișcare, au mărșăluit prin spații de civilizație și cultură medievală și contemporană nebănuite, și-au repoziționat percepțiile culturale despre această parte a Europei și au reimaginat mitul Dracula la el acasă. Și, în mod paradoxal, și noi, românii, ne-am re-evaluat localul nostru arhicunoscut, prin ochii norvegienilor, cu mai multe mirări despre noi decât aveau chiar norvegienii.

Trei ani mai târziu, în 2015, doi membri ai Asociației Eurotrainer au onorat invitația organizației Marsjklubb Horten din regiunea Vestfold, Norvegia, de a participa la evenimentul internațional Støvelmarsjen, din perioada 31 octombrie -1 noiembrie 2015, participare posibilă sub egida Granturilor SEE & Norvegia, Programul RO01 – Fondul Bilateral la nivel național 7.

Horten Marsjklubb 8 s-a constituit în 1981, iniţial ca Horten Cruising Club. De-a lungul anilor, Clubul a promovat constant evenimente regulate de Walking internaţional cu o participare masivă care deseori a depăşit 1.000 de persoane. În fiecare an, Horten Marsjklubb organizează două sesiuni ample de Walking: Horten Bymarsj, la sfârșitul lunii martie și Støvelmarsjen, la începutul lunii noiembrie. Întâlnirea de lucru de la Horten, din noiembrie 2015, dintre reprezentanţii organizaţiilor noastre, s-a materializat într-un Acord privind organizarea unui proiect comun în România pe care, în această etapă, îl numim generic Walking intercultural România-Norvegia.

Insă, primii pași către acest Acord comun de Walking Intercultural au lăsat urmele noastre la propriu, mai întâi în portul Horten, un port creat pentru scopuri militare pe însoritul Fiord Oslo ce a deținut principala bază a Marinei Regale Norvegiene între 1819 și pana în 1963, astăzi un nod de circulaţie şi, mai ales, un bun start în perspectiva viitoarei noastre cooperări pe tema Walking-ului.

Strategic situat în sud-estul costei norvegiene, la Strâmtoarea Skagerrak cu deschidere spre Marea Nordului, în zona maritimă aglomerată din vârful triunghiului ce leagă Norvegia de Danemarca și Suedia, portul Horten a marcat pentru noi şi o întoarcere simbolică în timp, cu un început de Walking pe urmele vikingilor, pe o coastă crenelată de 40 km și în lumina tablourilor pictate acum mai bine de o sută de ani de Edvard Munch9. Mărșăluiam în grup prin peisajele sinuoase ale Fiordului Oslo, pe urmele renumitului pictor norvegian care își găsea liniștea, retras vara, la cabana sa din comuna Horten / Asgardstrand pentru lungi sesiuni de Walking despre care spunea: “To walk in Åsgårdstrand is like walking among my paintings. I get so inspired to paint when I am here”.

A face Walking pe Fiordul Oslo, alături de membrii Clubului din Horten, inclusiv a membrilor din Moss, regiunea Ostfold, localitate de pe coasta vecină de Horten și a invitaților din Suedia, a reprezentat un curs intensiv despre semnificația Walking-ului, condensat în două zile de pedagogie de Walking intercultural. Am înregistrat pe Carnetele de Walking 20 de km pe traseul marcat pe Fiordul Oslo, unde se făcea baie în mare și se înota în noiembrie la temperaturi de 7°C.

Cei 20 de km parcurși pe Fiordul Oslo au fost și o sesiune de „Walking ca practică estetică”, nu numai graţie lui Edvart Munch, dar și în sensul „contextualizării Walking-ului în estetica urbană” 10, dar și în ecologia umană. Alături de cei 300 de participanţi înşiruiţi pe coastă, linia Walking-ului nostru s-a abătut prin pădurea de pe Coastal Path, la muchia fiordului, urmând traseele marcate și intersectându-ne cu alți membri ai Clubului Horten ca într-o mare familie plecată la drum, ne-am oprit pentru fotografii de grup în parcarea de yacht-uri și de îmbarcațiuni specifice zonei, renumitele ‘snekke’, am continuat către peninsula Karljohansvern din mijlocului orașului Horten, ghidați de arhitectura fostei baze maritime și de Red House, cea mai veche clădire din zonă și prima berărie a fermierilor, traversând generosul Canal Horten care separă baza navală de oraș.

Am aruncat o privire către Lacul Borrevannet, flancat de terenuri de golf și am încheiat circuitul de Walking la mormintele vikingilor din Parcul național Borrehaugene, cel mai mare sit arheologic mortuar din Scandinavia. Am continuat cu un alt fel de Walking, un parcurs în adâncul istoriei locale, reanimată la Centrul istoric Midgard și în curtea Centrului istoric, atent amenajată pentru o portare în era vikingilor, într-o butaforie experienţială și senzorială a la Viking Age. Un grup de ‘tineri vikingi’, costumați în piele și lână, prezentau masa de bază a vikingilor, fibra de peşte conservat fără abatere de la vechiul rețetar, peştele sărat și uscat pentru consum, spart cu ciocanul și desprins în fibre precum o țesătură, apoi expuneau garderoba materialelor vechi din lână pentru hainele de luptă pe mare, încheind această micro-scenografie a vieții de zi cu zi a vikingilor cu tehnica confecționarii sulițelor de fier prin pomparea aerului printr-un burduf vechi de piele pentru întreținerea focului. La finalul acestui ciclu de experimentări tactilo-casnice erai invitat în Viking Hall (Gildehallen), o reconstituire a locuirii şi a camerei regelui (Mead Hall) şi pentru a completa acest periplu istoric, comprimat într-o zi, turul rezidenţial se încheia cu o imagine tehnologică a vechii aristocrații vikinge norvegiene.

Nu ne înșelam dacă afirmăm că participarea la Walking-ul pe Fiordul Oslo a născut o nouă narațiune despre mers, oameni şi locuri, o nouă poveste despre “gândirea în mișcare” și am adăuga, și despre vorbirea în mișcare, Walking and Talking, pentru simplul fapt că mersul pe unul dintre fiordurile lumii te informează asupra naturii tacite a Walking-ului. Tocmai această natură specială a Walking-ului, ca aspect integrator al vieții sociale per se, aşa cum se produce și reproduce de zeci de ani în alte părţi ale Europei, va trebui importată în România şi încorporată în etosul Walking-ului local.

La capătul drumului parcurs pe marginea dantelată a Fiordului Oslo, printre ruinele vikingilor de care astăzi amintesc yacht-urile moderne ancorate la chei, nu poți să nu te întrebi ce au, totuși, în comun Walking-ul, observația, povestirea, imaginația, scrisul, moștenirea istorică, corpul, percepția, amintirea, mobilitatea, localul și globalul și multe altele. Unul dintre răspunsurile posibile, care conţine punctul de intersecție al tuturor acestor procese, se află în experienţa trăită și în sentimentul că aparții acestei lumi.

Maria Angela Stolnicu

Antropolog

 


1  Tim Ingold, Jo Lee Vergunst, 2008, Ways of Walking. Ethnography and Practice of Foot. Anthropological Studies of Creativity and Perception. Ashgate. UK

3  Anne D. Wallance, 1994, Walking, Literature and English Culture: The Origins and Uses of Peripathetic in the Mineteenth Century, Oxford university Press.

5  “Bonne a penser” – sintagma celebră a lui Claude Levi Strauss: “Speciile sunt alese nu pentru că sunt bune de mâncat, ci pentru că sunt bune de gândit, Gândirea Sălbatică, 2011, Polirom

6  Maxine Sheets Johnstone, 2011, The Primacy of Movement, Chapter 12: Thinking in Movement, University of Oregon, John Benjamins Publishing Company, pag. 56

10 Raymond Lucas, 2011, Taking a Line for a Walk. Walking as an Aesthetic Practice. In “Ways of Walking. Ethnography and Practice of Foot”, Chapter 12, page 169, Ashgate Publishing

Tags: , , ,

Comment Form